Mihnea era un vânător priceput din județul Pizdandinți (coaieeeee cum sa traiesti in pizdandinti trebuie sa traiesti in pulandinti :D). El obișnuia să plece în fiecare seară la vânătoare, lăsându-și soția și copilul de doi ani acasă.
Aceasta era o seară ca oricare alta. Mihnea pășea fericit prin pădure, făcând frunzele să foșnească sub bocancii săi. Observă o vulpe și hultuiește pușca. Dar deodată el aude un zbierăt oribil și se întoarce. Nimeni nu e de văzut. Se întoarce cu ochii către pradă, dar vulpea fugi departe.
El trece mai departe prin pădure pe urma vulpii. I se pare că aude o lovitură ca de topor. Se uită în jur, dar totul pare liniștit. Un vânt puternic dă peste el, Mihnea simțind că e să-l dea jos. Se sprijină de un copac și așteaptă. În câteva clipe, se oprește vântul.
Mihnea vede din nou o vulpe. Pornește sprinten către ea, nelăsând prada să-i scape. Ridică pușca și trage, dar vulpea nu e atinsă de glonte.
Și el tot stătu în pădure până când se întunecă cerul.
- Trebuie să ajung acasă, mă așteaptă nevasta și copiii. se gândi el.
Vânătorul Mihnea începu să meargă la nord, spre marginea pădurii. Atunci el auzi foșnete prin pădure. Mihnea ațintește pușca și caută pe vreun intrus. În depărtare i se pare că vede un om spânzurat de un plop. Știind aceste zone ca fiind pașnice, el crede că vede aievea, dar se apropie oricum pentru a afla ce este acolo.
Trecând printre copaci, i se pare tot mai clar că în fața sa chiar se află un leș spânzurat de copaci. Ajuns în fața sa, era chiar înspăimântat. Dar a mai avut o frică: corpul nu era al unui om, ci al unui câine într-o haină de blană plină de sânge. Cine să facă așa ceva? Un miros oribil părea a se răspândi în jur. Părea a fi un miros de hoit, dar nu venea de la câinele spânzurat, ci din spate.
Mihnea se întoarce. În spatele său era cea mai pocită ființă pe care a văzut-o în tot traiul său. Avea corp de om, dar cu patru picioare stâlcite. Capul părea să aibă carnea la vedere și ochii străluceau galbeni în întuneric.
Aceasta își deschide gura, plină de zimți, și spune cu un glas care iți zgârie urechile:
- Prostule, eu venit-am să-mi iau haina, dar n-am ce să-ți fac.
Într-o clipă creatura ridică pumnul în care ținea toporul și îl înfige în burta lui Mihnea.
Creatura încă zace în pădurea din Mehedinți. Informațiile asupra locului pădurii sunt suprimate de Guvernul României.